Când se comandă o prelată pentru o autoutilitară cu platformă, discuția pornește de obicei de la dimensiuni, ca la o remorcă. Lungimea, lățimea, înălțimea structurii, eventual culoarea.
Dincolo de aceste date, vehiculul lucrează altfel. O autoutilitară de livrări oprește de multe ori într-o zi, iar prelata se desface și se strânge la fiecare oprire. Una folosită pe șantier poate fi încărcată de sus, cu macaraua. Cabina este foarte aproape de peretele din față. La cele cu obloane rabatabile, marginea de jos a prelatei se termină chiar deasupra lor, într-o zonă solicitată la fiecare deschidere și închidere.
O prelată făcută corect după dimensiuni, dar fără să țină cont de toate acestea, se uzează în alte locuri decât una de remorcă.
Unde se uzează diferit o prelată de autoutilitară
La o remorcă, uzura apare frecvent în zone previzibile: muchiile pe care se sprijină prelata, punctele de prindere și porțiunile de acoperiș unde poate stagna apa. La o autoutilitară apar însă și puncte de uzură determinate de geometria vehiculului și de modul în care este exploatat.
| Situație | Ce produce | Unde se vede pe prelată |
|---|---|---|
| Peretele frontal este foarte aproape de cabină | Fluxul de aer din jurul cabinei solicită zona frontală a prelatei, iar apa evacuată de pe cabină poate ajunge în spațiul dintre cabină și structură | Marginea superioară din față, colțurile frontale |
| Obloane laterale rabatabile | Prelata se termină deasupra oblonului și poate intra repetat în contact cu muchia acestuia | Tivul de jos al lateralelor, uzat prin frecare la închidere |
| Deschideri repetate în aceeași zi | Aceleași puncte de prindere sunt solicitate la fiecare oprire | Ochiurile, capsele și colțurile din spate |
| Încărcare de sus, cu macaraua | La structurile cu acoperiș deschizabil, prelata se strânge, iar barele transversale se scot sau se repoziționează pentru încărcare | Marginile acoperișului, zonele de contact cu barele |
| Înălțime mare în trafic urban | Crește riscul de atingere a crengilor, copertinelor sau porților de acces | Colțurile superioare, marginea din față a acoperișului |
Tabelul se poate citi și de la dreapta la stânga. Când o prelată de autoutilitară începe să cedeze la colțurile frontale sau pe tivul de deasupra oblonului, cauza nu este neapărat materialul. Locul în care apare uzura poate indica o particularitate a vehiculului sau a modului de utilizare care nu a fost suficient luată în calcul la confecționare.
Racordul cu cabina
La o remorcă, peretele frontal stă la distanța proțapului față de vehiculul tractor. La o autoutilitară, între cabină și structură rămâne de obicei un spațiu îngust. Prelata din față lucrează împreună cu cabina, iar ceea ce se întâmplă aici depinde de relația dintre cele două: distanța dintre ele, eventualele mișcări relative pe denivelări, evacuarea apei și modul în care aerul trece de la cabină către structură.
Spațiul dintre cabină și structură
Cabina și suprastructura sunt elemente distincte ale vehiculului, iar în funcție de construcția acestuia pot avea mișcări relative în mers. Ghidurile de carosare ale producătorilor prevăd, de altfel, o distanță minimă între cabină și suprastructură. Dacă spațiul este mic și prelata frontală nu este bine întinsă, materialul poate ajunge să atingă spatele cabinei, iar contactul se poate repeta la denivelări.
Apa și impuritățile de pe cabină — frunze, praf și, iarna, zăpadă — pot ajunge în același spațiu și pot rămâne acolo, mai ales dacă geometria nu favorizează evacuarea și ventilarea. În acest caz, partea de jos a peretelui frontal se poate usca mai greu decât restul prelatei.
Este și o zonă mai greu accesibilă vizual decât lateralele și spatele, așa că uzura de aici poate fi observată mai târziu.
Aerul de deasupra cabinei
Când structura depășește cabina, diferența de înălțime expune mai mult la fluxul de aer zona frontală și marginea anterioară a acoperișului. Cu cât trecerea dintre cabină și structură este mai puțin favorabilă aerodinamic, cu atât solicitările produse de aer pot deveni mai importante acolo.
Deflectorul de pe cabină poate reduce această expunere dacă este poziționat și reglat pentru înălțimea structurii. Dacă structura este înălțată, coborâtă sau înlocuită fără adaptarea deflectorului, fluxul de aer nu mai urmează neapărat traseul pentru care acesta a fost reglat.
Modul de încărcare și deschiderea prelatei
Modul în care se încarcă vehiculul influențează ce parte a prelatei se deschide, cât de des și pe ce suprafață. Când prelata nu a fost gândită pentru acest mod de lucru, apar improvizații: o latură ridicată doar pe jumătate, un acoperiș strâns peste bare sau un colț desfăcut și prins la loc altfel decât era prevăzut.
Livrări cu multe opriri
La distribuție și livrări, accesul din spate este folosit frecvent. Prelata se desface, se ridică și se fixează din nou la fiecare oprire, de multe ori în grabă.
Când o operație repetată este incomodă, apare tentația de a o scurta: se desfac doar o parte dintre prinderi, iar prelata se ridică atât cât este necesar pentru marfa respectivă. Uzura din colțurile din spate și din jurul prinderilor poate veni din aceste manevre la fel de mult ca din numărul deschiderilor.
Încărcare laterală, cu stivuitorul
Un palet poate fi introdus lateral doar dacă deschiderea oferă suficient spațiu pentru furci, încărcătură și manevra stivuitorului. La structurile cu stâlpi laterali intermediari, o deschidere mai mare poate presupune și demontarea sau deplasarea acestora. Prelata trebuie să poată fi ridicată suficient și ținută în afara zonei de lucru.
Dacă materialul rămâne atârnat în deschidere, ajunge pe traseul furcilor și al paletului. Un contact accidental poate rupe tivul, poate smulge ochiurile sau poate deteriora materialul.
Încărcare de sus, cu macaraua
La structurile prevăzute pentru acest tip de acces, acoperișul eliberează o suprafață suficientă pentru încărcare, iar barele transversale de deasupra se pot scoate sau repoziționa.
Dacă materialul strâns rămâne deasupra zonei de încărcare sau dacă deschiderea nu poate fi eliberată suficient, sarcina care coboară se poate apropia de marginile prelatei. Încărcătura suspendată se poate deplasa și lateral în timpul manevrei, așa că marginile deschiderii rămân expuse contactului accidental.
Autoutilitarele basculante sunt un caz aparte. Prelata acoperă bena și, în funcție de sistem, se strânge sau se rulează înainte de basculare ori rămâne închisă în timpul acesteia. Punctele ei de uzură depind în mare măsură de acest mecanism și nu sunt direct comparabile cu cele ale unei suprastructuri clasice cu prelată.
Cum influențează aceste diferențe alegerea prelatei
Multe dintre particularitățile descrise până aici afectează doar anumite porțiuni ale prelatei. Deciziile care contează țin de ele: unde se pun întărituri, cum se prinde prelata și cum se deschide.
Întărituri acolo unde sunt necesare
Zonele din tabelul de la începutul articolului indică și locurile în care întăriturile pot avea rost: colțurile frontale și marginea superioară din față, tivul de deasupra obloanelor, colțurile din spate și zona din jurul prinderilor sau marginile acoperișului la vehiculele încărcate cu macaraua.
O prelată mai groasă pe toată suprafața nu înlocuiește o întăritură locală. Uzura tivului de deasupra oblonului, de exemplu, poate fi produsă în mare măsură de contactul și solicitarea repetată în aceeași zonă. Un gramaj mai mare poate întârzia deteriorarea, dar nu elimină cauza.
Nici întăriturile suplimentare nu sunt automat un avantaj. Fără o solicitare concretă care să le justifice, adaugă material, masă și rigiditate fără să rezolve neapărat o problemă. La un acoperiș care se strânge, întăriturile trebuie alese și poziționate astfel încât să ofere rezistență fără să împiedice plierea materialului sau manevrarea acoperișului.
Când se înlocuiește o prelată de autoutilitară, cea veche este un punct de plecare util. Zonele în care s-a uzat oferă indicii despre locurile în care pot fi necesare întărituri sau o construcție diferită la prelata nouă.
Închiderea, gândită pentru deschideri dese
La o prelată care se deschide frecvent, contează atât cât de ușor se folosește sistemul de prindere, cât și cât din deschidere poate fi eliberată. Sunt importante numărul de operații necesare pentru o deschidere completă, posibilitatea de a lucra de la sol, fixarea prelatei în poziție deschisă în afara zonei de lucru și revenirea la o tensionare corectă după fiecare închidere.
Un sistem incomod favorizează scurtăturile descrise la livrări. Unul bine ales face ca deschiderea corectă să fie și cea mai simplă.
Gramajul și masa vehiculului
La o autoutilitară cu masa maximă admisă de 3,5 tone, prelata și structura contribuie la masa proprie a vehiculului, iar orice kilogram adăugat reduce masa disponibilă pentru încărcătură.
Pentru o structură de aproximativ 4,2 × 2,2 × 2,2 m acoperită integral cu prelată, suprafața de material ajunge orientativ în jurul a 40 m², cu tot cu suprapuneri și margini. Cu uși rigide în spate, suprafața scade. La 650 g/m², materialul cântărește aproximativ 26 kg. La 900 g/m², aproximativ 36 kg.
Diferența de circa 10 kg nu este suficientă, singură, pentru alegerea materialului. Arată însă că trecerea la un gramaj mai mare se simte în masa vehiculului și are sens atunci când avantajul obținut în utilizare compensează masa suplimentară. Când solicitările sunt concentrate în câteva locuri, întăriturile locale pot fi o alternativă.
Alegerea gramajului ține în primul rând de tipul încărcăturii, solicitările la care este expusă prelata și intensitatea utilizării, criterii discutate în ghidul despre grosimea prelatei.
Ce se măsoară diferit la o autoutilitară
Metoda de bază este aceeași ca la o remorcă și este descrisă pe larg în ghidul de măsurare. La o autoutilitară, relația cu cabina adaugă câteva măsurători specifice, iar alte repere cer mai multă atenție din cauza modului în care este exploatat vehiculul.
| Reper | Ce se măsoară | De ce contează |
|---|---|---|
| Zona dintre cabină și structură | Distanța dintre spatele cabinei și peretele frontal, jos și sus; diferența de înălțime dintre cabină și structură. Se notează și poziția deflectorului, dacă există | Arată spațiul disponibil în fața prelatei și cât de mult se ridică structura deasupra cabinei |
| Obloanele | Înălțimea obloanelor închise, poziția muchiei superioare și nivelul până la care coboară marginea prelatei; oblonul din spate se verifică separat dacă are altă geometrie | Stabilește suprapunerea dintre prelată și oblon și evită ca tivul sau prinderile să ajungă într-o zonă de frecare |
| Spatele, cu cadru sau uși metalice | Dimensiunile și conturul cadrului, precum și poziția balamalelor, închiderilor sau a altor elemente proeminente | Marginea prelatei și sistemele de prindere se adaptează cadrului fără să interfereze cu ușile sau feroneria |
| Spatele, închis cu prelată | Lățimea și înălțimea deschiderii, poziția marginii inferioare și a punctelor de prindere sau tensionare | Arată cât de mult poate fi eliberată deschiderea pentru modul în care este încărcat și descărcat vehiculul |
| Stâlpi și bare demontabile | Poziția stâlpilor intermediari și a barelor transversale, atunci când prelata se sprijină sau se prinde în aceste puncte | Permite poziționarea corectă a întăriturilor, prinderilor și zonelor de contact cu structura |
Măsurătorile de mai sus pornesc de la o structură existentă. Montarea unei structuri cu prelată pe o platformă care nu a avut această configurație sau modificarea înălțimii structurii actuale depășește măsurarea unei prelate noi și poate avea implicații asupra omologării vehiculului. Situațiile sunt tratate separat în articolul despre când modificarea structurii necesită omologare la RAR.
Înainte de comandă
O comandă de prelată pentru autoutilitară pornește tot de la dimensiuni. Ce o deosebește de una pentru remorcă sunt informațiile care se adaugă lângă ele: ce se transportă, cum se încarcă vehiculul, cât de des se deschide prelata și, atunci când este înlocuită, unde s-a uzat cea veche.
Dimensiunile pot fi introduse direct în configuratorul de prelate. Restul ține de configurația vehiculului și de felul în care este folosit.
Surse și documentație tehnică
Pentru verificarea informațiilor tehnice din acest articol au fost consultate documentații privind suprastructurile cu prelată pentru autoutilitare, precum și surse oficiale referitoare la masele și omologarea vehiculelor.
- Hoobrid – Platform and tarpaulin bodies for van chassis — suprastructuri cu prelată pentru autoutilitare, obloane, acces, întărituri și gramaje ale materialului.
- Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/535 — cerințe tehnice privind masele și dimensiunile vehiculelor.
- Registrul Auto Român – Omologarea individuală — omologarea vehiculelor la care au fost modificate caracteristici constructive menționate în CIV.